Pe data de 1 iulie 2024, in urma cu aproximativ 2 saptamani, am avut o interventie de embolizare a fibroamelor uterine, la Spitalul Ponderas (Bucuresti), cu dl. dr. Rares Nechifor.
Aceasta decizie a venit ca urmare a unui lung sir de suferinte, a unei calitati a vietii alterate, a unor hemoragii cumplite, care la un moment dat mi-au pus viata in pericol, m-au anemiat in ultimul hal, dependentizandu-ma de suplimentele de fier (luate in doze mari si timp indelungat), precum si a unor dezamagiri din partea unor medici ginecologi si endocrinologi "de marca", a unor medici ce se bucura de mare notorietate in Romania, facand turul televiziunilor si promovandu-se de zor, ori de cate ori au ocazia.
Acesti medici renumiti, la care eu "m-am dus ca la pomul laudat", mi-au oferit drept unica solutie histerectomia, in conditiile in care examenul Babes-Papanicolaou, cel de secretie si HPV mi-au iesit fara probleme.
Cu toate acestea, in Romania, mi s-a spus, in mod repetat, clar si raspicat ca n-am alta varianta decat histerectomia totala (cu tot cu anexe), pt. care ar trebui sa optez de urgenta, daca nu vreau sa risc complicatii si alte lucruri urate, fiindca uterul meu arata "ca o conopida" ori "ca un sac de cartofi" si "oricum nu-mi mai foloseste la nimic, de vreme ce am trecut de 40 de ani si am deja 2 copii".
Mai mult decat atat, cand am pomenit de embolizarea fibroamelor uterine, s-au activat instant si mi-au spus categoric cum ca aceasta nu reprezinta nicidecum o solutie, ci mai curand o iluzie.
Specific totodata ca nu sunt si n-am fost niciodata supraponderala (am 57-58 kg la 1,70 m), insa admit ca in urma acestei experiente, abdomenul meu a avut putin de suferit, in sensul ca nu mai era la fel de plat ca inainte, ci "castigasem" vreo 7-8 cm in talie, iar uterul meu, din cauza acestor mioame, era si el destul de deformat si pronuntat.
In fine, nu acest aspect m-a determinat sa iau o decizie, ci problemele de sanatate pe care mi le-au generat aceste fibroame in tot acest timp.
Mi s-a spus inclusiv faptul ca, in practica lor indelungata ori in experienta lor vasta, acesti medici n-au intalnit cazuri de embolizari reusite, ci doar cateva esecuri lamentabile, care au ajuns intr-un final tot la histerectomie, motiv pt. care ei nu cred in embolizari si nici in cei care le efectueaza. Practic, ei au incercat, intr-o maniera dezgustatoare si lipsita de fair play, sa-i discrediteze si sa-i descalifice automat pe colegii lor de breasla, pe care pesemne ca ii percepeau ca pe competitori sau adversari redutabili.
Asadar, luati aminte la acest tip de atitudine si nu va lasati indusi/induse in eroare!!!
Era sa uit sa mentionez ca am fost totodata "avertizata", fara a-mi face vreo biopsie in prealabil, ca unul sau mai multe mioame s-ar putea transforma intr-un sarcom dupa embolizare. De fapt, cred ca s-au referit la tesutul necrozat, care cica ar comporta un oarecare risc...
Am auzit in cabinetele lor si pe banii mei o gramada de teorii horror despre embolizare, de la migrarea microparticulelor si pana la distrugerea unor organe vitale sau declansarea unor septicemii sau chiar a unor boli letale, in timp ce despre histerectomie, numai cuvinte de lauda. Acest lucru m-a condus la concluzia ca, pt. ei, histerectomia era nu doar un fleac, ci si ceva practicat la scara larga, adica un fel de business extrem de profitabil.
Uterul era si el considerat un organ de-a dreptul inutil, de care te puteai debarasa oricand, ca de o masea stricata. Ideea e ca nici de o masea cariata nu ne debarasam atat de usor, ci ne ducem la stomatolog in prima instanta, cu intentia de a o salva, de a o plomba, si nu direct cu scopul de a o extrage.
Si atunci ma intreb cum se poate recomanda, cu atata lejeritate, scoaterea unui organ? Sau ce se intampla, de pilda, intr-o astfel de situatie, cu o femeie care inca nu a procreat? Cu ce drept poti sa rapesti cuiva visul si poate sansa de a deveni mama intr-o buna zi?
Eu nici nu vreau si nici nu pot sa-mi imaginez cum ar fi aratat viata mea fara cei doi copii, pe care-i consider, bineinteles, ca fiind cea mai mare realizare a mea.
In fine, important e sa intelegeti ideea de baza sau ceea ce doresc eu sa transmit aici, astfel incat voi sa puteti sa luati cea mai inteleapta decizie, sa faceti cea mai buna alegere, bineinteles in acord cu istoricul dvs. medical, cu toata simptomatologia si problemele aferente. Si, in cazul in care ezitati, va indemn, va recomand sa cereti intotdeauna the second opinion si chiar si pe cea de-a treia, daca e necesar.
Mentionez, de asemenea, faptul ca eu locuiesc de aproape 18 ani in Londra, iar in Anglia, de regula, medicii nu recomanda histerectomia totala decat in cazuri extreme, cum ar fi cel al unui cancer in sfera genitala, ori acesta nu era cazul meu. Eu chiar mi-am facut acelasi set de analize atat in Anglia, cat si in Romania, la interval relativ scurt de timp, pt. a fi cat mai concludent si pt. a putea compara rezultatele, care bineinteles ca au coincis.
Cu toate acestea, indicatia medicala era complet diferita, ceea ce bineinteles ca mi-a dat de gandit, punandu-ma astfel in fata unei dileme.
Astfel, medicii din Romania mi-au recomandat (destul de insistent si de o maniera extrem de persuasiva si parsiva) histerectomia totala, drept unica solutie (desi aveam ovarele inca functionale si sanatoase), in timp ce cei din Anglia mi-au recomandat, in prima instanta, o histeroscopie cu o eventuala prelevare de tesut pt. biopsie si steriletul cu hormoni "Mirena", care ar fi venit la pachet cu histeroscopia, pe care recunosc ca le-am refuzat.
Motivul principal pt. care am refuzat a fost acela ca ma conditionau cumva sa accept si steriletul cu hormoni, insa fara determinari hormonale in prealabil, iar histeroscopia se efectua sub anestezie generala, pt. care eu aveam o oarecare fobie. Plus de asta, eu sunt destul de reticenta cand vine vorba de progestative (chiar daca e foarte probabil sa am o dominanta estrogenica) si de administrarea de hormoni, in general, cu atat mai mult cu cat ma aflu in perimenopauza, am avut de-a lungul timpului anumite dezechilibre hormonale, iar de cativa ani buni, am si niste fibroadenoame mamare, pe care le monitorizez atent ecografic (la 6 luni) si, mai rar, mamografic.
Asadar, pe acest fond usor incert/instabil si in lipsa unor determinari hormonale de actualitate, am considerat ca hormonii sintetici nu reprezentau tocmai cea mai buna alegere, sau cel putin, nu in cazul meu.
Ulterior, dupa vreo 2 ani de la diagnostic, mi s-a oferit in Anglia si varianta embolizarii, pe care daca o faceam prin NHS, riscam sa stau pe lista de asteptare cel putin un an, neavand nici posibilitatea sa-mi aleg eu medicul, iar daca optam s-o fac in regim privat, m-ar fi costat cel putin £8000-£8500, adica aproximativ 10000€.
Ca urmare a acestui fapt si, evident, a problemelor generate in continuare de fibroamele uterine, m-am apucat serios sa fac research pe acest subiect, cu atat mai mult cu cat aceasta era cumva si specializarea mea.
Dupa ce am studiat minutios problema, citind destul de mult pe tema asta si vizionand diverse materiale pe acest subiect (atat in romana, cat si in engleza si franceza), am decis sa fac acest pas in Romania, unde am optat pt. embolizare la dl. dr. Rares Nechifor (medic primar radiologie interventionala), care s-a dovedit a fi, fara echivoc, cea mai inspirata alegere.
Din research-ul facut, am aflat ca dansul este cel care "a importat" din Franta si implementat in Romania aceasta metoda, in urma cu circa 20 de ani, precum si multe alte proceduri ce tin de sistemul circulator/endovascular.
Am avut, astfel, placerea si onoarea sa descopar in persoana sa nu doar un profesionist desavarsit, un medic dedicat, extrem de implicat si pasionat de tot ceea ce face, ci si un om minunat, sensibil, modest (insa cu constiinta propriei valori), optimist, entuziast si, nu in ultimul rand, disponibil, un om care face eforturi mari sa aloce timp si sa raspunda prompt solicitarilor/mesajelor pacientilor, in pofida programului foarte aglomerat.
Din punctul meu de vedere, adevaratul succes se poate atinge doar atunci cand latura profesionala se impleteste perfect cu cea umana. Cele doua trebuie sa coexiste pt. a putea face lucruri marete, pt. a performa; altfel, e in zadar, mai ales daca vorbim de job-urile vocationale (ex: medicina, profesorat, preotie).
In cazul d-lui dr. Rares Nechifor, calitatea profesionala se imbina perfect cu calitatea umana, astfel incat alegandu-l pe dansul, practic n-ai cum sa dai gres. Eu pe lucrul acesta mizez ori de cate ori imi aleg medicul si, ghidandu-ma dupa acest principiu, pot spune ca pana acum n-am dat gres si sper sa n-o fac nici de aici inainte.
Slava Domnului ca n-a plecat si dansul definitiv din tara si ca mai avem in Romania medici cu care sa ne putem mandri!
Am sa ma opresc aici cu aprecierea si recunostinta la adresa dumnealui, fiindca nu vreau sa risc sa se inteleaga ceva gresit, nu vreau sa se creada ca aduc elogii, ca mi-as fi facut interventia "pe barter" sau ca as avea vreun interes ascuns, insa omul acesta chiar merita din plin fiecare cuvant de lauda sau apreciere.
De asemenea, mai doresc sa-l recomand cu caldura atat pe dl. dr. Florin Bloj (radiologie-interventionala), cat si pe d-na dr. Cristiana Boitan Argesanu (ginecologie), precum si pe d-na/d-ra Andreea Tataru, intrucat s-au dovedit a fi cu totii extrem de competenti, amabili si profesionisti, motiv pt. care vreau sa le si multumesc pe aceasta cale.
Revenind la povestea mea, cu scuzele de rigoare pt. extrapolare, vreau sa mai precizez faptul ca eu am fost diagnosticata cu uter polifibromatos, cu multiple fibroame de tipuri si dimensiuni diferite (de la cativa mm pana la 8.2 cm, la cea mai recenta ecografie), pozitionate atat in cavitatea uterina, cat si intramural si extern (fibroame pediculate), care mi-au pus timp de 3 ani tot felul de probleme, de la anemie severa pana la infectii urinare recurente sau crize hemoroidale (lucruri pe care nu le mai experimentasem pana atunci, desi am 45 de ani).
Mai mult decat atat, in tot acest timp, am incercat (la indemnul unor pretinsi medici/"vraci") o serie de tratamente homeopate, diverse granule si ierburi din medicina traditionala chineza, suplimente de tot felul (altele decat obisnuiam eu sa iau), tincturi si potiuni magice, acupunctura si alte asa-zise remedii mai putin conventionale, care din pacate, in cazul meu, s-au dovenit a fi un esec total, o pierdere de timp si bani, toate acestea abatandu-ma totodata de la traiectoria fireasca, pe care as fi putut-o urma inca de la inceput.
Si, in caz ca va intrebati, toate aceste "leacuri miraculoase" m-au costat, timp de 3 ani, aproape cat 4 embolizari in Romania.
Avand in vedere circumstantele, singurul meu regret este faptul ca nu am optat pt. embolizare ceva mai devreme, adica in urma cu aproximativ 2 ani, atunci cand am avut prima tentativa in acest sens si cand cel mai mare fibrom al meu avea 6 cm.
In rest, ma bucur ca mi-am ascultat intuitia, ca am revenit in tara pt. aceasta interventie minim invaziva (fara a ma lasa insa pe mana oricui), ca am insistat si am asteptat suficient ca aceasta procedura sa fie efectuata de catre cel mai bun medic pe acest segment, ca totul a decurs chiar mai bine decat ma asteptam, experimentand doar un minim disconfort imediat dupa interventie,(procedura in sine a durat doar 30 de minute, cu o usoara sedare, astfel incat am ramas lucida pe tot parcursul ei), ca m-am externat la 24 de ore de la interventie, ca m-am recuperat extrem de rapid, avand in prezent doar urmele vagi ale unei echimoze la bratul stang (locul prin care mi s-a introdus cateterul) si, mai ales, ca mi-am pastrat integritatea corporala, nepermitand nimanui sa se erijeze in Dumnezeu si sa decida in locul meu.
Cand ma uit in urma, ma revolta maxim cu cata detasare, indolenta, superioritate si chiar autoritate, ca sa nu mai vorbesc de lipsa de empatie sau umanitate, decid unii medici pt. pacientii lor, prezentandu-le doar o fateta a problemei sau o realitate incompleta ori truncheata, menita sa serveasca mai curand intereselor lor marunte, meschine si mizere decat intereselor pacientilor, a celor in slujba carora ar trebui sa se afle.
Doresc, de asemenea, sa specific faptul ca, desi am doar 16 zile de la interventia de embolizare, ma simt fantastic, ca si cum as fi renascut, ma simt parca si mai usoara, desi nu luasem neaparat in greutate, insa abdomenul meu se marise un pic (cam ca in luna a 3-a de sarcina) si uterul se deformase si el din cauza acelor fibroame destul de mari, care echivalau cu size-ul unor lamai.
In fine, nu stiu daca nu cumva e vorba si despre un pic de autosugestie, avand in vedere ca n-a trecut mult timp de la embolizare, insa am sa incerc sa revin cu un update, dupa controlul si ecografia ce se efectueaza la circa 2 luni de la interventie, astfel incat sa pot emite o opinie cat mai obiectiva si mai pertinenta.
Pana atunci insa, vreau sa trag un semnal de alarma vis-à-vis de eventualele "candidate" la histerectomii, sper ca acestea sa cantareasca bine lucrurile, sa tina cont de riscurile si consecintele pe care le implica o astfel de operatie pe termen scurt, mediu si lung, precum si de impactul psihologic pe care l-ar putea avea o operatie radicala, mutilanta si ireversibila.
Asadar, daca nu e caz de forta majora, sper ca pacientele care au primit aceasta indicatie sa caute si alte variante, sa se informeze temeinic si "sa-si ia sanatatea in propriile maini", asa cum spune dr. Cezar (un medic curajos si nonconformist de pe la noi). Cand vine vorba despre un subiect atat de sensibil, intim si personal, femeile trebuie sa poata sa decida pt. ele insele si sa faca cea mai buna alegere, astfel incat sa nu ajunga sa regrete ulterior o decizie luata fie in pripa ori in necunostinta de cauza, fie sub presiune, la indemnul "binevoitor" al unui medic ginecolog sau endocrinolog.
In speranta ca nu v-am plictisit prea tare cu istorisirea mea (la mine, scrisul fiind si "defect profesional"), ca nu v-am obosit cu prea multe detalii (iar daca am facut-o, imi cer scuze), imi doresc ca mesajul meu sa ajunga, in timp util, la cat mai multe femei care se confrunta cu aceasta problema reala, o problema ce afecteaza grav calitatea vietii si a carei solutie poate influenta sau schimba destinul.
Va doresc multa sanatate tuturor, o super intuitie si mult noroc in luarea deciziilor importante & toate cele bune!!!